A. TENTATIVĂ OBLIGATORIE DE CONCILIERE
Tentativa obligatorie de conciliere la nivel sindical are loc conform procedurii care se definește după cum urmează:
Biroul de Conciliere a Sindicatelor va fi format dintr-un reprezentant al Organizației Sindicale aderente la Confederație care semnează prezentul contract căruia lucrătorul îi conferă un mandat special și un reprezentant al Asociației Patronale teritoriale căreia societatea îi conferă un mandat special. În prima fază de implementare, sarcinile de secretariat ale Oficiului vor fi îndeplinite la asociația patronală menționată anterior.
Lucrătorul sau, în cazul unui litigiu de serie, lucrătorii care intenționează să propună recursuri în fața Judecătorului pentru litigii de muncă, pot adresa o cerere scrisă cu o scrisoare trimisă secretariatului biroului pentru experimentarea încercării obligatorii de conciliere în cadrul sindicatului. O copie a cererii menționate mai sus trebuie transmisă simultan prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire societății în cauză.
Cererea trebuie să conțină indicarea părților, obiectul litigiului cu prezentarea detaliată și completă a faptelor, rezumatul documentelor anexate, alegerea domiciliului la secretariat, precum și numele reprezentantului organizației sindicale la care se face referire la punctul 1. căruia i s-a acordat o procură specială. Aceleași obligații trebuie să fie îndeplinite în cazul în care reclamantul este angajatorul.
Părțile, cu reprezentanții desemnați și, dacă au fost comunicate anterior, cu posibila prezență a experților aparținând organizațiilor sindicale respective, trebuie să se întâlnească în termen de 20 de zile de la primirea solicitării menționate mai sus pentru a continua examinarea litigiului și încercarea de conciliere.
Tentativa de conciliere se realizează în mod liber, inclusiv prin mai multe întâlniri, și trebuie finalizată în termen de 60 de zile de la data primirii cererii.
În cazul în care concilierea are succes, se întocmește un proces-verbal în temeiul și în sensul articolului 411 alineatele (1) și (3) din Codul de procedură civilă italian.
Procesul-verbal de conciliere semnat de părți devine executoriu cu respectarea prevederilor art. 411 din Codul de procedură civilă italian.
În cazul în care concilierea eșuează, se întocmește un proces-verbal, indicând termenii litigiului, propunerile pentru definitivare și motivele pentru care nu s-a ajuns la un acord.
Părțile pot indica soluția, chiar parțială, asupra căreia sunt de acord, precizând, atunci când este posibil, valoarea creditului care este datorat la momentul respectiv. În acest din urmă caz, procesul-verbal devine executoriu, având în vedere dispozițiile articolului 411 din Codul de procedură civilă italian.
Secretariatul va emite, la cererea părților, o copie a procesului-verbal de conciliere sau de dezacord.
B. ARBITRAJ NEOBIȘNUIT
În cazul în care încercarea de conciliere eșuează sau, în orice caz, perioada menționată la punctul 4 litera A din prezentul acord s-a scurs, părțile individuale în cauză pot conveni să supună soluționarea litigiului deciziei Comisiei de arbitraj prevăzute la art. 412 B din Codul de procedură civilă italian.
Fără a aduce atingere prevederilor art. 412B, alin. 1, din Codul de procedură civilă italian, instanțele teritoriale ale sindicatelor semnatare ale prezentului contract și asociațiile patronale teritoriale vor înființa Comisia de arbitraj, tot cu caracter permanent, conform următoarelor criterii.
Comisia este alcătuită dintr-un reprezentant sindical desemnat de lucrător, un reprezentant al asociației patronale teritoriale numit de societate și președintele ales de comun acord.
În cazul în care Comisia de Arbitraj este constituită în forma permanentă, numirea președintelui revine organelor teritoriale ale organizațiilor de sindicat semnatare ale prezentului acord și asociațiilor patronale teritoriale care l-au constituit.
În cazul în care nu se ajunge la un acord cu privire la numirea președintelui, acesta va fi ales – în urma manifestării voinței părților menționate la al treilea și al patrulea paragraf de la punctul 4 – prin rotație sau alte criterii care urmează să fie identificate în teritoriu, dintr-o listă, care în mod normal poate fi revizuită la fiecare doi ani, conținând numele a cel puțin 10 juriști, identificați de comun acord de către organele teritoriale ale sindicatelor semnatare ale prezentului acord și de către asociațiile patronale teritoriale.
Președintelui i se va achita un onorariu pentru fiecare litigiu, al cărui cuantum va fi stabilit de părți la nivel teritorial.
La fiecare șase luni, cheltuielile de secretariat vor fi calculate și distribuite între Organizațiile contractante.
Președintele este obligat să declare, din când în când, în scris, că se prezintă niciuna dintre cauzele prevăzute la art. 51 din Codul de procedură civilă italian.
Cererea de trimitere a litigiului la comisia de arbitraj trebuie să conțină indicarea părții solicitante, alegerea domiciliului la secretariatul comisiei și prezentarea faptelor.
Cererea semnată de partea interesată trebuie trimisă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, secretariatului consiliului și celeilalte părți, prin intermediul organizației sindicale sau al asociației patronale căreia i-a conferit mandat, în termen de 30 de zile de la data emiterii raportului menționat la punctul 6., partea a) din prezentul articol sau de la data expirării termenului în care s-ar fi putut face încercarea.
Partea solicitantă, în următoarele 15 zile, începând de la trimiterea confirmării de primire menționate la paragraful precedent, trebuie să dea o confirmare scrisă secretariatului cu privire la voința de a se adresa Comisiei, trimițând simultan o copie a notificării de primire a comunicării trimise celeilalte părți. În cazul în care confirmarea nu sosește în acest termen, cererea de arbitraj se consideră revocată. Cererea poate fi condiționată de obligația arbitrilor de a respecta în instanță normele imperative de drept și prezentul C.C.N.L..
În cazul în care cealaltă parte intenționează să adere la cerere, aceasta trebuie să notifice secretariatul Comisiei în termen de 15 zile de la data primirii cererii.
Cererea și adeziunea trebuie să conțină declarația scrisă a părților care acceptă membrii Care compun Comisia de judecată care reprezintă părțile, precum și președintele care va fi numit în conformitate cu punctul 2., precum și atribuirea aceleiași Comisii a competenței de a decide în conformitate cu echitatea, cu excepția cazurilor prevăzute la paragraful al treilea anterior.
Acceptarea arbitrilor pentru soluționarea litigiului trebuie efectuată în scris. Orice investigație a litigiului va avea loc în principal oral, în modul care urmează să fie stabilit de Comisie la prima ședință.
Consiliul poate interoga în mod liber părțile interesate, precum și persoanele care sunt informate cu privire la fapte.
Părțile pot fi asistate de Organizații de sindicate și/sau experți de încredere. În condițiile peremptorii stabilite de Comisie, părțile pot depune la secretariat documente, memorii și replici.
Comisia trebuie să emită hotărârea în termen de 60 de zile, începând de la data primirii, la secretariat, a confirmării scrise menționate la punctul 4 de mai sus. În cazul în care litigiul este deosebit de complex din punct de vedere al cercetării, de comun acord cu părțile, termenul poate fi prelungit de arbitri până la 120 de zile.
Hotărârea se va lua cu votul majorității arbitrilor și se va face în scris.
Se comunică, prin secretariat, părților în instanță și este executorie, cu respectarea normelor stabilite de al doilea paragraf al art. 412 lit. a Codului de procedură civilă italian.
Fără a aduce atingere faptului că părțile la litigiu sunt responsabile pentru cheltuielile și onorariile datorate arbitrilor indicați în Comisie ca reprezentanți ai fiecăruia dintre aceștia, cheltuielile suplimentare ale procedurii de arbitraj, inclusiv onorariile și cheltuielile președintelui, vor fi soluționate în conformitate cu articolele 91 alineatul (1) și 92 din Codul de procedură civilă italian.
Hotărârea arbitrală poate fi atacată cu recurs în fața instanței judecătorești competente pentru eroare, violență și abatere săvârșită cu intenție, precum și pentru nerespectarea prevederilor art. 412B din Codul de procedură civilă italian și a normelor imperative de drept în cazul menționat la punctul 4. al treilea paragraf de mai sus.
Toate aspectele referitoare la interpretarea și/sau aplicarea prezentului articol sunt supuse deciziei exclusive a părților care semnează prezentul acord, care vor ajunge la aceeași decizie într-un spirit de soluționare amiabilă.
Orice acorduri pe această temă ajunse la nivel local rămân neafectate.