Repausul săptămânal trebuie să cadă, în mod normal, într-o zi de duminică, sub rezerva excepțiilor prevăzute de lege.
Pentru lucrătorii pentru care munca este permisă în zilele de duminică cu repaus obligatoriu într-o altă zi a săptămânii, duminica va fi considerată o zi lucrătoare, în timp ce va fi considerată o zi de sărbătoare din toate punctele de vedere ziua stabilită pentru repaus compensatoriu. Dacă, din motive de serviciu, ziua de odihnă compensatorie ar trebui mutată într-o altă zi a săptămânii, care nu este prevăzută de tura de serviciu prestabilită cu cel puțin 6 zile înainte – cu condiția ca o astfel de deplasare să nu ducă la depășirea limitei de 6 zile de serviciu neîntrerupt – lucrătorul va avea dreptul la o indemnizație egală cu 7% din salariul de bază al unei zile lucrătoare.
Pentru lucrătorii care își prestează serviciile în 5 zile lucrătoare, a doua zi de repaus este considerată zi de repaus săptămânal.
În raport cu prevederile articolului 9 din Decretul legislativ nr. 66/2003, lucrătorul are dreptul la fiecare șapte zile la o perioadă de repaus de cel puțin 24 de ore consecutive, de regulă care coincide cu duminica, care se cumulează cu orele de repaus zilnic menționate la articolul 30, al nouălea paragraf, din prezentul C.C.N.L.
Perioada de repaus consecutiv menționată mai sus se calculează ca medie pe o perioadă care nu depășește 14 zile.
Pentru zilele lucrătoare efectuate prin derogare, tratamentul economic va fi cel prevăzut pentru orele suplimentare în zilele de sărbătoare legală.
În cadrul sistemului de relații de muncă industriale menționat în prezentul C.C.N.L., vor fi informate sindicatele teritoriale care prevăd posibila utilizare a acestui standard.