În cazul în care nevoile speciale de servicii impun acest lucru, angajatul este obligat să își desfășoare activitatea chiar și în afara orelor normale stabilite, atât în timpul zilei, cât și în timpul nopții, cu excepția cazului în care acest lucru este justificat de un motiv individual de impediment.
Societatea nu poate solicita o prelungire orară și un prestație suplimentară care depășește 150 de ore pe an.
Se consideră muncă suplimentară, și dă naștere la remunerații, cea dispusă de societate și efectuată peste durata normală a muncii prevăzute la art. 30, fără a aduce atingere prevederilor art. 31.
Munca suplimentară trebuie plătită cu cote orare din salariul lunar total.
Munca suplimentară și munca efectuată în zilele de sărbătoare legală și pe timp de noapte trebuie plătită cu următoarele majorări procentuale:
| Muncă suplimentară în timpul săptămânii | 25% |
| Muncă peste program pe timp de noapte | 50% |
| Ore suplimentare de sărbătoare | 65% |
| Ore suplimentare de noapte de sărbătoare | 75% |
| Muncă efectuată în zilele considerate sărbători legale | 50% |
| Muncă de noapte, inclusiv schimburi alternative | 20% |
| Munca de noapte, neinclusă în ture alternative | 30% |
Procentele de mai sus vor fi calculate pe cota orară a salariului de bază la momentul decontării.
Procentele de creștere menționate mai sus nu pot fi cumulate, în sensul că cel mai mare îl va absorbi pe cel mai mic.
În sensul celor de mai sus, munca de noapte este definită ca muncă între orele 22:00 și 06:00.
În singurele cazuri de serviciu de noapte continuu, creșterea relativă trebuie luată în considerare în următoarele elemente contractuale instituite:
a) concediul;
b) sărbătoare;
c) a 13-a plată lunară;
d) a 14-a plată lunară;
e) Lichidarea la încheierea raportului de muncă;
f) lichidarea pentru lipsa preavizului;
g) boală și accident.
Pentru personalul cu rol de funcționari, condițiile cele mai favorabile rămân neschimbate.