Părțile contractante reamintesc normele comunitare și naționale care definesc faptul că contractele de muncă pe durată nedeterminată sunt și vor continua să fie forma comună a raporturilor de muncă subordonate și că contractele pe durată determinată reprezintă o caracteristică a ocupării forței de muncă în anumite sectoare, ocupații și activități menite să răspundă atât nevoilor întreprinderilor, cât și ale lucrătorilor.
Angajarea cu contract pe durată determinată are loc în conformitate cu legislația locală.
Contractului de muncă pe durată determinată, prevăzut în temeiul art. 19 din Decretul legislativ 81/2015 și modificările ulterioare, i se poate atribui un termen de cel mult 12 luni fără motive.
Durata contractului poate fi mai mare, dar în nici un caz mai mică de 24 de luni, numai în prezența a cel puțin unui motiv dintre cele prevăzute de lege.
Contractul poate fi prelungit în mod liber în primele douăsprezece luni și, ulterior, numai în prezența motivelor prevăzute de lege.
Având în vedere particularitățile sectorului, în conformitate cu conținutul art. 19, alin. 2, din Decretul legislativ 81/2015, durata raporturilor de muncă pe durată determinată între același angajator și același lucrător, ca urmare a unei succesiuni de contracte, încheiate pentru îndeplinirea unor sarcini de nivel egal și categorie juridică și independent de perioadele de întrerupere între un contract și celălalt, se prelungește la 36 de luni.
În ceea ce privește lucrătorii menționați la alineatul precedent, dreptul de angajare pe durată determinată sau de prelungire și/sau reînnoire, care depășește durata de 24 de luni, nu poate fi exercitat de angajatorii care, la momentul respectiv, nu au transformat într-un raport de muncă permanent cel puțin 20% dintre lucrătorii al căror contract pe durată determinată a expirat în ultimele 12 luni.
În conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Decretul legislativ nr. 81/2015, pe lângă perioada maximă, așa cum este definită mai sus, durata maximă a contractului subsecvent la termen este egală cu o perioadă care nu depășește 6 luni. Stipularea acestui contract subsecvent va avea loc la Inspectoratul Teritorial de Muncă competent și cu asistența unui reprezentant sindical al organizațiilor OO.SS. semnatare a prezentului C.C.N.L. la care lucrătorul este înregistrat și/sau dă un mandat.
Părțile convin că lucrătorii cu contract pe durată determinată nu pot fi angajați într-o măsură mai mare de 25% din media anuală, referindu-se la anul calendaristic anterior angajării, a numărului de lucrători permanenți cu o rotunjire a zecimalei la unitatea superioară dacă este egală sau mai mare de 0,5. Pentru angajatorii care angajează până la cinci angajați este întotdeauna posibilă încheierea unui contract de muncă pe durată determinată.
În raport cu particularitățile sectorului și în aplicarea trimiterii legislative la negocierea colectivă prevăzută de art. 19 alin. (2) din Decretul legislativ nr. 81/2015, activităților sezoniere nu se aplică limitele temporare și limita procentuală prevăzute la alineatele precedente, așa cum sunt identificate în prezentul articol și cele prevăzute de Decretul prezidențial 1525/1963,
Sezonalitatea este recunoscută în activitățile de deratizare și de combatere a dăunătorilor.
În cazurile identificate mai sus, la stabilirea unui raport de muncă pe durată determinată, contractul individual de muncă va specifica „sezonalitatea” ca motiv pentru stabilirea termenului.
Părțile convin că sezonalitatea definită la alineatele precedente este coerentă cu cerințele legale impuse de Decretul legislativ 81/2015 în scopul aplicării reglementărilor specifice.
În aplicarea articolului 23 din Decretul legislativ 81/2015, sunt exceptate de la limita procentuală menționată mai sus pentru contractele pe durată determinată încheiate:
a) în faza de demarare a noilor activități. Faza de demarare a unei noi afaceri este definită ca o perioadă de până la 6 luni. Acest standard nu include lucrătorii permanenți care provin din modificări ale contractului de achiziții din alte șantiere de construcții. La nivel teritorial, cu organizațiile OO.SS. semnatarii acestui C.C.N.L., va fi posibil să se convină asupra angajărilor pe durată determinată în fazele de demarare a unei noi activități superioare față de perioada menționată;
b) pentru desfășurarea activităților sezoniere, astfel cum au fost identificate mai sus, și a activităților prevăzute de Decretul prezidențial 1525/1963;
c) pentru înlocuirea lucrătorilor absenți;
d) cu lucrători cu vârsta de peste 50 de ani.
Părțile convin că lucrătorii care au lucrat în executarea unuia sau mai multor contracte pe durată determinată, cu același angajator, pentru o perioadă mai mare de 12 luni au drept de prioritate în angajările permanente efectuate de angajator în cele 12 luni de la expirarea contractului său, pentru sarcinile deja îndeplinite în rapoartele anterioare pe durată determinată. Dreptul, pe lângă faptul că este menționat în contractul de muncă, poate fi exercitat cu condiția ca lucrătorul să facă o cerere scrisă în termen de 6 luni de la expirarea contractului. Pentru lucrătorii angajați pe durată determinată pentru a desfășura activități sezoniere, dreptul de preempțiune poate fi exercitat cu condiția ca lucrătorul să facă o cerere scrisă în termen de 3 luni de la expirarea contractului.
Părțile, în conformitate cu art. 24, alin. 1, Decretul legislativ nr. 81/2015, stabilesc că dreptul de prioritate va fi aplicat, acolo unde este posibil, în contextul șantierului în care a lucrat.
Părțile intenționează să reglementeze cazurile pentru care intervalele de timp nu se aplică în cazul reangajării cu contract pe durată determinată a aceluiași lucrător în temeiul art. 21 Decretul legislativ nr. 81/2015. Termenele de întrerupere prevăzute de lege nu se aplică în următoarele cazuri:
a) angajarea lucrătorilor implicați în activitățile sezoniere indicate în secțiunile anterioare;
b) înlocuirea lucrătorilor absenți, atunci când angajarea ulterioară are loc din motive de înlocuire a altor lucrători;
c) angajarea de lucrători plasați într-un fond de disponibilizare pentru câștiguri la o altă societate;
d) recrutarea de beneficiari Naspi;
e) recrutarea de lucrători șomeri cu vârsta peste 50 de ani.
Angajarea lucrătorilor pe durată determinată în locul lucrătorilor aflați în concediu de maternitate sau în concediu pentru creșterea copilului în temeiul Decretului legislativ nr. 151 din 26 martie 2001, poate avea loc și cu până la 3 luni înainte de perioada de începere a concediului, așa cum este prevăzut la art. 4, al doilea paragraf, din Decretul legislativ nr. 151/2001.
Angajarea pe durată determinată poate fi, de asemenea, anticipată cu până la 3 luni în cazul absențelor planificate de la locul de muncă pentru a asigura sprijinul lucrătorului care trebuie să fie absent. Pentru nivelurile 5-6-7, instruirea poate fi efectuată timp de până la șase luni.
Durata perioadei de probă nu poate depăși limitele prevăzute pentru angajările permanente; în cazul reangajării temporare pentru aceleași sarcini, nu se va prevedea o nouă perioadă de probă.
În caz de boală și vătămare care nu se produc la locul de muncă, reținerea locului pentru lucrătorii absenți pe un contract pe durată determinată este limitată la o perioadă maximă egală cu o treime din durata contractului inițial, nu se extinde dincolo de expirarea termenului aplicat contractului și, în orice caz, nu poate depăși durata prevăzută pentru lucrătorii permanenți.
Companiile, la solicitarea organizațiilor OO.SS. sau reprezentanțelor R.S.A./R.S.U. competente, vor furniza, de asemenea, aceleași informații privind dimensiunile cantitative, tipurile de activități, localizarea geografică și profilurile profesionale ale contractelor pe durată determinată încheiate, informații utile pentru monitorizare și comparare care pot defini instrumente și metode pentru un sistem de stabilizare progresivă a contractelor pe durată determinată. Recrutările cu contract pe durată determinată sunt reglementate de normele prezentului articol, în conformitate cu legislația în vigoare, și se desfășoară în conformitate cu aceleași reguli prevăzute pentru recrutarea permanentă, inclusiv tratamentul economic prevăzut de negocierea teritorială și/sau de societate.
În sensul art. 35 din Legea nr. 300/1970 (domeniul de aplicare a drepturilor sindicale), lucrătorii cu contract pe durată determinată sunt eligibili dacă contractul are o durată mai mare de 9 luni.
Pentru orice altceva care nu este prevăzut, se face trimitere la lege.
CLARIFICARE LA PROCESUL VERBAL
Părțile recunosc de comun acord că printre motivele de natură substitutivă care, potrivit legii, precum și prezentului articol, permit angajarea cu contract pe durată determinată, se numără ipoteza înlocuirii lucrătorilor absenți cu dreptul la păstrarea locului de muncă, lucrătorii absenți în concediu fără plată sau în concediu sau absenți în perioada liberelor din timpul săptămânii.
Această clarificare, având caracter interpretativ, nu aduce atingere legitimității contractelor pe durată determinată deja semnate.